http://www.leonitransport.ro
In anul 2007 s-a intamplat cum s-a intamplat, contrar spuselor dirigintei mele, dar am reusit sa termin liceul, iar tot contrar spuselor profesorilor si parintilor mei, am reusit sa intru si la facultate! Vai, dar ce facultate, intrasem la "Universitatea din Bucuresti" si evident ca lumea era numai si numai a mea ...
Ca orice tanar viitor student din provincie(Ardeal, ca sa fim mai precisi!), trebuia sa imi gasesc repede un loc de stat in Bucuresti deoarece oamenii din jurul meu nu au gresit in totalitate in ceea ce spuneau si totusi, nu am intrat la buget!
Asadar, reusisem sa prindem o chirie foarte buna chiar in zona Uviversitatii unde stateam cu 2 prieteni si cu varul meu. Nimic mai bine! Sa inceapa distractia!
Ei, de-ar fi fost asa de simplu ... Trebuia mai intai sa caram paturile, birourile si evident ca aparatele electrocasnice.
Avand in vedere ca noi faceam toate aceste lucruri pentru noi, motivatia era una mare si "scopul ei prea sfant", astfel ca nu ne-am plans si am tras si am tarat, am mai impins, am mai cazut, toate acestea culminand cu "balta" de transpiratie lasata in urma de noi ...
Casa scarii era mare(ca orice cladire de dinainte de 1900, cu bulina rosie) si noi aveam foarte multa mobila de descarcat din camion si cum locurile de parcare(abia atunci intelegeam si eu de ce sunt soferii nervosi) erau putine, acesta a trebuit sa fie parcat pe o strada laturalnica, iar noi cum tot faceam ture, lasam totul in scara si ne intorceam la camion si tot asa, si tot asa ...
Ajunsesem sa descarcam aproape totul, mai erau doar mici detalii si ne indreptam pe scara usurati si plini de entuziasm(oare cum va arata, oare cum va arata?) sa ne decoram noua noastra "coliba" de conjunctura.
Ca sa vezi? Bucurestiul ne-a surprins mai repede decat credeam, pana sa apucam sa bagam toata mobila in apartament, am ajuns sa luam si paturile(4 la numar), iar pe unul dintre ele trebuia sa il luam de unde nu-i ... Ghiciti ce? patul acela era fix patul meu si astfel eu nu ramasesem "homeless", dar in mod cert lumea putea sa faca glume pe seama mea ca sunt "bedless"!
Tinand cont de faptul ca "asta-i viata!" si de sintagma "prietenii la nevoie se cunosc", pot afirma clar ca in primele 3 saptamani cat timp m-am mutat dintr-un pat in altul mai des decat o domnisoara de companiei, macar am ajuns sa imi cunosc prietenii mai "bine" si aproape ca stabilisem cu ei o relatie de sange "asemanatoare" cu cea pe care o am cu varul meu. :)
Oricum, lasand la o parte toate lucrurile urate care s-au putut intampla si faptul ca acel pat era patul meu de-acasa, cel in care m-am format si in care mi-am format mulajul corpului, acele prime 3 saptamani in Bucuresti au fost printre cele mai frumoase si distractive experiente din viata mea scurta si presarata cu un usor iz de "studentie"!
Dragi oameni care mi-au furat patul, sa stiti ca nu va port nici cea mai mica pica, deoarece eu stiu ca s-au intamplat lucruri in patul acela pe care nici in visele voastre cele mai urate nu le veti vedea s-au ghici vreodata!
Va multumesc!
P.S. -Tin sa precizez ca acum am pat, pentru a elimina orice dubiu ca acum tastez stand intins pe podea sau intr-un parc cu Internet Wireless!
-Cred ca data viitoare voi apela la serviciile propuse de o Firma de Transport mobila!
http://www.leonitransport.ro
Read more...
